Recomandări privind comunicarea cu pacienții adulți cu dizabilităţi intelectuale

Este posibil ca pacienții adulți cu dizabilități intelectuale să fie mai afectați în această perioadă și de aceea anumite comportamente pot îngreuna intervențiile medicale necesare. Printre manifestări se numără agitația psihomotorie, mutismul, stereotipiile de comportament, privirea pierdută. Totodată, pot să apară comportamente atipice, precum emiterea unor sunete, bătutul din palme, agățarea de aparținători sau legănarea menite să-i liniștească, reducând teama, disconfortul sau anxietatea. Iată mai jos câteva lucruri pe care le puteți face pentru o interacțiune mai bună cu pacienții adulți cu dizabilități intelectuale, astfel încât aceștia să se simtă în siguranță și să puteți efectua intervențiile medicale care se impun:

1. Puneţi întrebări de clarificare pentru a vă asigura că înțelegeți același lucru prin cuvintele folosite, deoarece uneori, s-ar putea să nu găsească cuvântul potrivit. Pacienții cu dizabilități intelectuale se pot exprima diferit față de pacienții fără dizabilități, iar formularea lor ar putea imprecisă.
2. Deoarece este posibil să fie mai puțin receptivi la durerea fizică și să nu anunțe dacă îi doare ceva, întrebați periodic dacă au vreo senzație de durere sau disconfort în anumite zone ale corpului (cap, burtă, gât).
3. Formulați propozițiile scurt și aveți răbdare. Evitați să folosiți cuvinte complicate, dacă nu par să le înțeleagă, deoarece acestea i-ar putea confuza. Enunțați scurt și concret. Este de preferat să luați lucrurile încet și să încercaţi găsirea unui limbaj comun cu aceștia.
4. Vorbiți calm, clar și pe ton moderat pentru ca pacienul să poată urmări mai ușor ceea ce spuneți. A vorbi mai tare nu vă face mai inteligibili. Vorbiți-le la fel cum ați vorbi unui adult, nu unui copil. Luați în considerare această oportunitate de a lucra la claritatea exprimării voastre.
5. Puteți folosi forme suplimentare de comunicare precum gesturi, poze, demonstrații practice, arătându-i cum se face, dacă este cazul.
6. Fiți pregătit să repetați aceleași informații de mai multe ori în moduri diferite, folosind cuvinte sau gesturi diferite pentru a vă face înțeleși.
7. Formulați întrebările fără a sugera un răspuns, deoarece pacienții cu dizabilități intelectuale ar putea oferi răspunsurile pe care doriți să le auziți, doar pentru a se face plăcuți.
8. Eliminați distragerile, bruiajele și lucrurile care pot afecta comunicarea și minimizați zgomotul de fond, dacă este posibil.
9. Fiți flexibili în modul în care transmiteți informația. Aceasta poate fi oferită și în scris, după ce v-ați asigurat că pacientul poate citi, ca de exemplu, un mesaj scris cu litere de tipar.
10. În cazul în care nu ați înțeles ceea ce a transmis pacientul, rugați-l să repete ce a spus, fără a vă preface că ați înțeles. În cazul în care vorbirea este puțin inteligibilă, cereți pacientului să repete ce a vrut să spună sau solicitați sprijinul unui aparținător care este familiarizat cu modul lui de vorbire.
11. Explicați tratamentul sau procedurile medicale care urmează să aibă loc și cereți permisiunea pacientului, atunci când este vorba de atingere, pentru a preveni confuzia sau eventuale manifestări agresive ale acestuia.

Serviciul de suport și consiliere psihologică telefonică este disponibil tuturor asistenților medicali generaliști, moașelor și asistenților medicali din București. Pentru mai multe detalii privind programul de consiliere ne puteți scrie la psihoassist@oammrbuc.ro sau puteți accesa PSIHO-ASSIST: Serviciul de suport și consiliere psihologică telefonică și online pentru membrii OAMGMAMR filiala București

Suntem alături de voi!