Comunicarea cu pacientul cu dificultăți de vorbire

Comunicarea este una dintre cele mai importante unelte pe care le avem pentru a oferi servicii de îngrijire de calitate. Avem nevoie de comunicare pentru a afla care sunt problemele cu care pacientul se confruntă, pentru a determina care sunt nevoile, pentru a evalua impactul intervenției și a stabili un plan pentru viitor. Avem nevoie de comunicare pentru a susține colaborarea în echipă, pentru a transmite informațiile relevante către superiori, pentru a obține detalii relevante și a implica familia în procesul de îngrijire, atunci când situația o impune.

O bună comunicare înseamnă nu doar abilitatea de a transmite și înțelege un mesaj ci și cunoaștere, educație, experiență. Pacientul expune temerile și îngrijorările sale către asistentul medical și îl ajută să înțeleagă ce se întâmplă cu el, care este problema. Asistentul medical ia informația și, în schimb, transmite către pacient informații despre boală, tratament, recomandări, cu discreție și delicatețe.

Comunicarea eficientă implică o înțelegere a pacientului și a felului în care acesta experimentează suferința. Implică disponibilitate și capacitate de adaptare, flexibilitate în interacțiunea cu persoane care prezintă dificultăți în transmiterea sau înțelegerea mesajelor. O astfel de situație este reprezentată de interacțiunea cu persoanele cu dificultăți/deficiențe de vorbire. Cauzele care au provocat deficiența și natura acesteia pot fi diferite și, de asemenea, felul în care trăiește această dificultate fiecare persoana. Pentru a afla mai multe detalii despre aceste particularități și a se asigura că acordă o îngrijire de calitate, asistentul medical se poate ghida după următoarele repere:

• Când sunteți cel care vorbește:
  • folosiți tonalitatea obișnuită dacă nu vi se cere să vorbiți mai tare
  • evitați să vorbiți foarte rar sau într-un limbaj foarte simplu fără să verificați dacă este nevoie
  • întrebați dacă mesajul a fost înțeles
  • dacă pacientul are o dificultate severă de comunicare, adresați întrebări la care poate răspunde cu un gest sau răspuns scurt; dacă scrisul este o opțiune oferiți această posibilitate
  • verificați cu pacientul sau, după caz, cu aparținătorii, dacă acesta folosește un device pentru a comunica
  • fiți creativi în identificarea de mijloace alternative de comunicare
• Când sunteți ascultător:
  • eliminați posibilii factori de distragere a atenției și îndreptați-vă întreaga atenție către pacient
  • acordați pacientului timp să își termine propoziția, nu formulați în locul lui
  • aveți multă răbdare, nu grăbiți pacientul să ofere un răspuns, luați-vă timp dublu, dacă este posibil, pentru a nu vă simți presați
  • semnalați atunci când nu înțelegeți și cereți clarificări în loc să vă prefaceți că ați înțeles
  • rezumați ce ați înțeles și urmăriți reacțiile pacientului pentru a vă asigura că ați înțeles corect ce a vrut să transmită

Atunci când aceste repere sunt puse în practică, însoțite de celelalte abilități și cunoștințe ale asistentului medical, rezultatele se reflectă atât în gradul de confort și satisfacție al pacientului (care nu se va simți inadecvat și frustrat că a răpit atâta timp și nu a înțeles sau nu s-a putut face înțeles) cât și în satisfacția și nivelul redus de frustrare al asistentului medical.

Serviciul de suport și consiliere psihologică telefonică este disponibil tuturor asistenților medicali generaliști, moașelor și asistenților medicali din București. Pentru mai multe detalii privind programul de consiliere ne puteți scrie la psihoassist@oammrbuc.ro sau puteți accesa PSIHO-ASSIST: Serviciul de suport și consiliere psihologică telefonică și online pentru membrii OAMGMAMR filiala București

Suntem alături de voi!