Comunicarea cu sugarii

Asistenții medicali trebuie să înțeleagă dezvoltarea copilului și să folosească aceste cunoștințe pentru a maximiza interacțiunea cu copiii. Tehnicile de comunicare variază în funcție de vârsta și stadiul de dezvoltare la care a ajuns un copil. Iată câteva tehnici de comunicare cu sugarii:

1. Răspundeți la plânsul copilului în timp util

Plânsul este un semnal puternic pe care sugarii pre-verbali îl folosesc pentru a comunica și a obține un răspuns imediat. Copiii plâng în încercarea de a câștiga un anumit control asupra mediului înconjurător și, dacă sunt lăsați să plângă, pierd o oportunitate importantă de învățare. Trebuie să țineți cont de diferite norme culturale privind interpretarea și răspunsul la plâns și conștientizarea modului în care se descurcă părinții cu acest comportament.

Înțelegerea motivelor pentru plânsul sugarilor (de ex.: foamea, oboseala, plictiseala, durerea, disconfortul) este crucial pentru modul în care se răspunde. Alte mijloace pe care sugarii le vor folosi pentru a vă atrage atenția includ:

• vocalizarea altor sunete (de ex. gălăgie, bâlbâiala); • realizarea și menținerea contactului vizual; • utilizarea expresiilor faciale (de ex. grimase); • utilizarea gurii pentru a face sunete (de ex. suflarea zmeurii); • mișcând corpul, făcând gesturi.

Prin observare și ascultare, veți dezvolta o înțelegere profundă a unor modele de comportament și indicii privind sensibilitățile și toleranța sugarilor la anumiți stimuli, cum ar fi atingerea, mirosul, gustul, mișcarea și stimulii vizuali.

2. Lăsați timp copilului să se acomodeze / să se obișnuiască cu dumneavoastră

Pentru a crea un mediu bogat în comunicare, asistenții medicali trebuie să petreacă timp ajungând ca sugarii să îi cunoască și le câștige încrederea. De aceea, este recomandat cât mai des posibil să fiți prezenți în timp ce părinții sunt alături de copil și încurajați părinții să vă includă în interacțiuni cu pruncul lor. Acest lucru îl va ajuta pe copil să se relaxeze și să aibă încredere în dumneavoastră, să vă perceapă ca pe un adult grijuliu. De asemenea, puteți utiliza acest timp pentru a observa și a înregistra modul în care părinții gestionează comunicarea cu copilul lor. Părinții vă pot oferi informații valoroase despre interesele și temerile specifice pe care le poate avea copilul lor, despre limbajul folosit pentru a descrie activitățile, părțile corpului și funcțiile corpului. Folosirea cuvintelor familiare poate facilita comunicarea, în special cu un copil timid sau liniștit.

Fiți atenți la diferențele culturale și la nuanțele folosite de părinți. Întrebați părinții despre preferințele copilului privind rutinele obișnuite. De exemplu, dacă țin copilul de mână până adoarme, dacă îi cântă un cântec sau dacă îi citește o poveste de culcare? Ar trebui ca lumina să fie lăsată aprinsă sau oprită? Are copilul o preferință pentru muzică pe pătuțul mobil? Are bebelușul o jucărie sau o păturică preferată?

Când vorbiți cu părinții, nu uitați să includeți copilul în conversație, iar atunci când vă apropiați de sugar stabiliți și mențineți întotdeauna contactul vizual. Adresați-vă direct, folosind vorbirea îndreptată către sugar, având un ton mai înalt, fraze scurte, cuvinte simple și vocale lungi, înainte de a avea orice contact fizic cu el. Lăsați pauze pentru ca sugarul să vă răspundă.

3. Folosiți jocul și persuasiunea pentru a obține complianța copilului

Chipul uman nu încetează niciodată să uimească copiii și de la o vârstă fragedă se concentrează pe expresiile faciale ale îngrijitorului. O față cu un zâmbet larg este întotdeauna acceptată de sugari. Se pot folosi chiar și alte expresii faciale pentru a arăta mirarea, surpriza (de ex.: ochi mari) sau încântarea (de ex.: bătutul din palme). Toate acestea pot susține pozitiv procesul de comunicare. De asemenea, copiii adoră sunetul vocii umane, așa că discutați cu ei ori de câte ori sunteți suficient de aproape pentru ca ei să audă.

În continuare, vă propunem să încercați următoarea interacțiune non-verbală: țineți un sugar la aproximativ 20-30 de centimetri de fața dumneavoastră. Așteptați până obțineți atenția deplină a copilului și apoi scoateți limba. Veți remarca faptul că sugarii de câteva săptămâni răspund copiindu-vă și scoțând la rândul lor limba. La aproximativ 4–5 luni sugarii încep să folosească semnale pentru a-și indica nevoile și dorințe, cum ar fi ridicarea brațelor, atunci când vor să fie ridicați sau lovesc cu picioarele în scaun, atunci când obosesc stând în el. Vor folosi limbajul corpului, cum ar fi întoarcerea sau întreruperea contactului vizual pentru a indica faptul că au avut suficient timp de joacă, de stimulare sau că și-ar dori să se joace singuri cu jucăriile lor. În această etapă, sugarii vocalizează folosind sunete gălăgioase și le place să reacționezi repetând ceea ce aud. Cititul și includerea copiilor în poveste este o modalitate excelentă de a comunica cu ei. La 6 luni sugarii bâlbâie, îngână un cântec și repetă Ma ma, Ha ha, Ba ba, Ga ga, Wa wa. Puteți încuraja și susține acest bâlbâit universal pre-vorbire reflectând ceea ce ați auzit, chiar cu o voce mai înaltă. Și în jurul acestei vârste, copiilor le place să se joace cucu-bau, un joc care implică să vă ascundeți în spatele mâinilor și să vă uitați brusc afară. În jurul a 8-10 luni, sunetele sugarilor încep să difere în funcție de țara lor de origine. Este importantă conștientizarea diferenței culturale și modul în care părinții comunică cu copilul lor.

4. Folosiți un ton liniștitor și calm atunci când vorbiți copilului

Atunci când vorbiți cu copilul, un ton liniștitor și calm, ajută la scăderea anxietății. De aceea, vorbiți-i încet, rar, urmăriți și așteptați un răspuns. Accentuați vocalele din cuvintele dumneavoastră folosind de exemplu: Ooooh!, Aaaah!, Tuuu eștiiiii buuuun! (Aistear, NCCA 2009).

De la 9 la 12 luni sugarul ar putea spune „mama” sau „tata” pentru prima dată și va comunica folosind limbajul corpului. Va acorda și mai multă atenție cuvintelor și va încearca foarte mult să imite. Cam pe la această vârstă copilul își exprimă aprecierea și neplăcerea cu limbajul corpului, dând din cap în semn de acord sau încrețindu-și nasul în semn de nemulțumire. Începe să comunice mult mai expresiv ceea ce vrea, arătând, târându-se și gesticulând. Cooperează atunci când este îmbrăcat și face progrese bune cu auto-hrănirea. Este posibil să nu meargă, dar poate să se ridice, să se agațe sau să se tragă ca să stea în picioare, poate merge de-a bușilea sau se poate târî. Își recunoaște propriul nume și poate asculta instrucțiuni simple, cum ar fi să-și ia rămas bun sau ”Vino la mine!”.

În continuare, vă invităm să observați un bebeluș timp de aproximativ 10-15 minute interacționând cu mama/tata/îngrijitorul. Aflați ce vârstă are copilul. Ce procese de comunicare au loc? Cine le inițiază? Ce face adultul pentru a îmbunătăți comunicarea (de ex., proximitatea, poziția, gesturi, contact vizual, pauza pentru răspuns)? Ce părți ale corpului utilizează bebelușul în comunicare?

Serviciul de suport și consiliere psihologică telefonică este disponibil tuturor asistenților medicali generaliști, moașelor și asistenților medicali din București. Pentru mai multe detalii privind programul de consiliere ne puteți scrie la psihoassist@oammrbuc.ro sau puteți accesa PSIHO-ASSIST: Serviciul de suport și consiliere psihologică telefonică și online pentru membrii OAMGMAMR filiala București

Suntem alături de voi!