Conflictele. Ce sunt? De ce apar?

În viața cotidiană conflictele sunt omniprezente, de magnitudini și de tipuri diferite. Unele conflicte au un rol reglator și aduc beneficii părților implicate, însă pot fi și conflicte distructive. Înainte de a ajunge la beneficiile pe care le poate avea o persoană care gestionează adecvat un conflict este important să îl definim. În acest sens, definiția clasică precizează că un conflict este o neînțelegere, o ceartă, un dezacord.

În mod evident conflictele nu apar niciodată din senin. Într-un conflict pot exista puncte de vedere diferite între opinii, interese, scopuri, credințe, convingeri, experiențe, sentimente și valori. De cele mai multe ori, conflictul evocă imagini ale unor stări generate de lucruri nedorite. La baza unui conflict stă îndeosebi o comunicare negativă, realizată între două sau mai multe persoane, aceasta conținând obiecții, reproșuri, critici.

Precum vulcanii, conflictele pot fi nu doar active, ci și latente. Pe intervale lungi de timp ele pot să mocnească pe interior agitate de o furie stăpânită. Furia izbucnește ca efect al unor cauze imediate, mai mult sau mai puțin evidente. Dificultatea de a prevedea crizele ține de diferența între cauzele fundamentale și cauzele imediate.

Cauzele apariției unui conflict:

• conflicte provocate de procesul activității:
• interdependența tehnologică și legătura reciprocă a lucrătorilor, când acțiunea unui lucrător influențează negativ asupra eficienței acțiunii celuilalt. De ex.: când acțiunea unuia anulează acțiunea tuturor;
• transferarea rezolvării problemei de la conducător la subaltern. De ex.: lipsa instrumentelor și tehnologiilor, duce uneori la încordarea relațiilor;
• neîndeplinirea funcțiilor de serviciu în sistemul conducător-subaltern. De ex.: conducătorul nu asigură condiții pentru desfășurarea activității subaltenilor sau subalternii nu îndeplinesc cerințele conducătorului, fapte ce duc la cazul tipic de conflict pe axa verticală;
• lipsa de ajustare a acțiunilor unui nou angajat, la normele și valorile colectivului. De ex.: angajându-se într-un colectiv nou, omul nu poate asimila imediat normele relațiilor interpersoanle care domină într-un colectiv, acest lucru ducând la conflict.
• conflicte provocate de particularitățile psihologice ale relațiilor umane:
• simpatia și antipatia reciprocă;
• atmosfera psihologică nefavorabilă în colectiv. De ex.: existența unui grup ce este în contradicții permanente, deosebirile culturale și altele;
• comunicarea psihologică deteriorată. De ex.: oamenii nu apreciază necesitățile celorlalți, nu țin cont de starea lor psihologică;
• încălcarea principiului teritorial. De ex.: când se încalcă zonele empirice personale stabilite.
• conflicte provocate de originalitatea personală a membrilor colectivului:
• incapacitatea de a se autocontrola;
• nivelul scăzut de autorespect;
• anxietatea ridicată;
• agresivitatea;
• lipsa comunicării;
• cineva pretinde că o anumită greșeală este comisă din vina altuia;
• una dintre părți nu își expune pe deplin necesitățile și așteptările, iar părțile sunt în opoziție;
• cineva este mereu în defensivă;
• centrarea pe rezultate și desconsiderarea membrilor colectivului;
• una dintre părți insistă asupra recunoașterii propriei puteri;
• exploatarea punctelor slabe ale celuilalt;
• se face apel la vechile reproșuri;
• se ajunge în final la evidențierea biruitorului și a învinsului.

Acțiuni care pot genera conflicte:

• încălcarea eticii profesionale;
• comportamente verbale agresive sau pasiv-agresive;
• tactici eronate de aplicare a stimulărilor și sancțiunilor (salarii și/sau bonusuri acordate pe criterii subiective, critici defăimătoare, atitudini excesiv de autoritare a conducătorilor față de subalterni;
• afirmația cum că cineva este suspectat de intenții negative, manifestarea neîncrederii deschise;
• întreruperea vorbitorului pentru expunerea propriei păreri;
• sublinierea diferenței între parteneri și exploatarea ei în interese proprii, amenințări;
• aprecierea scăzută a efortului depus de unul dintre cei angajați în activitatea echipei;
• impunerea permanentă a propriului punct de vedere;
• încălcarea spațiului fizic personal;
• ignorarea dorinței unei persoane de a discuta, pentru a găsi variante optime de rezolvare a problemei.

În acest articol, v-am oferit câteva exemple privind cauzele și acțiunile care pot genera conflictul. Următorul articol se va concentra pe tipurile și etapele conflictului, așa că rămâneți la curent!

Serviciul de suport și consiliere psihologică telefonică este disponibil tuturor asistenților medicali generaliști, moașelor și asistenților medicali din București. Pentru mai multe detalii privind programul de consiliere ne puteți scrie la psihoassist@oammrbuc.ro sau puteți accesa PSIHO-ASSIST: Serviciul de suport și consiliere psihologică telefonică și online pentru membrii OAMGMAMR filiala București

Suntem alături de voi!